În căutarea MMORPG-ului perfect – O utopie

6
1261
Vizualizări
mmorpg wallpaper

E o obsesie personală care îmi stă pe cap de când eram mic și am jucat prima dată… Metin 2. Am tot sperat că voi găsi o lume fantastică în care să cooperez sau să mă duelez, atât cu prieteni cât și cu necunoscuți. Am vrut și vreau să cred că voi găsi acel MMORPG care prin excluderea MMO-ului ar fi un RPG foarte bun. În rândurile următoare îmi voi detalia experiența și… voi cerși toleranță. Sper că nu mă voi trezi prin minele din World of Warcraft sau ceva.

Nu mi-e rușine să recunosc că am început, din ce îmi aduc aminte, cu Metin 2. Acordați-mi totuși circumstanțe atenuante – eram naiv, păcătos și m-am luat și eu după colegul de bancă care stătea sigur-sigur până dimineață și colecta intensiv Yang. Pe atunci cred că l-am lăsat după 2-3 zile de jucat, nu pentru că m-aș fi plictisit, ci pentru că îmi era ciudă. Devenise clar că nu aveam nicio șansă să-mi depășesc tovarășul. Oare dacă mă reîntorc la Metin 2 voi revedea personajul acela feminin de alerga în lenjerie prin templu?

MMORPG-uri post Metin 2

World of Warcraft: The Burning Crusade – preaslăvit de oameni, elfi, orci, zombi, heruvimi și serafimi. Deși este considerat o legendă în lumea jocurilor, un punct de referință pe listele cele mai apreciate de popor… nu prea m-a prins. Fiind sub puternica influență a lui Warcraft 3, cu ale sale moduri scrijelite și astăzi în propriu-mi ADN (Tower Defense, cu tine vorbesc), nu am putut să mă acomodez cu universul ăsta într-un MMORPG. Nu mă impresiona nicidecum povestea. Grafica era ok, însă nu simțeam că poate compensa pentru grind-ul infernal.

world of warcraft the burning crusade

Următorul a fost Flyff. Nu știu de la ce venea numele… fly-for-fun?! Dacă ar fi să-l descriu într-un singur cuvânt: job-uri, multe job-uri. Eram la vârsta la care mă atrăgeau melodiile 8-bit. Nu trecuseră nici 5 ani de când renunțasem la celebra consolă-clonă românească. Am regăsit ceva de genul Flyff, însă nici el nu a reușit să mă „inițieze”, ca atotiubitor de MMORPG-uri. Cred că luam și niște buff-uri de prin oraș ce rezistau vreo 30 de minute? Sun puțin în ceață în acest moment. Păcat că, în acest caz, „ceață” nu se confundă cu „nostalgie”.

Am jucat și World of Warcraft II. Pardon, Rift. Oare ar fi prea superficial dacă l-aș cataloga drept o clonă de WoW făcută F2P? Sunt răutăcios pentru că așa am simțit, nu pentru că ar fi adevărat neapărat. Îmi plăcea grafica, sistemul de combat era decent… păcat că era părăsit. Găseam un jucător o dată la 3 conectări. Poate din acest motiv ar putea concura lejer cu vreun Silent Hill sau Resident Evil la categoria jocuri „de groază”. Ce m-a ținut în priză o perioadă a fost partea de arhitectură… la propriu. Construiam case în propria dimensiune – case, decorațiuni, parcă și copaci. Sunt sigur că dacă aș fi continuat cu el acum aș fi fost student eminent la arhitectură. Cum mi-am ratat eu șansa în viață…

Despre experiența mea cu Cabal II și Tera aș vrea să vă povestesc, doar că azi colectez karma pozitivă. Așadar, o lăsăm la limita necunoscutului, momentan. Blade & Soul l-am jucat printre pauzele de la lucru acum un an și ceva. Partea de PvP era excelentă. Intram în el doar pentru a-mi lua porția zilnică de bătaie de la Olivia, sufletul meu pereche în jocuri, și nu numai. Era atât de drăguț cum se teleporta ea în spatele meu și îmi lua trei sferturi din viață cu un nu-chiar-așa de simplu combo (mirific). Oricum, din toate MMO-urile pe care le-am încercat, Blade & Soul are de departe cel mai „lucrat” sistem de PvP. Chiar simțeam că e nevoie de atenție și ceva îndemânare pentru a arăta ca scos din Karate Kid. Talibanismul (aka apasă-la-întâmplare-pe-toate-butoanele) nu e deloc recomandat.

În momentul de față, mai am prin pc două MMORPG-uri – Warframe și Guild Wars 2. Despre Warframe mi-e frică să vorbesc. Știu că nu am vreun scop în el, dar cu toate astea colectez arme și warframeri ca nebunul. Acesta este un joc cu ninja spațiali, iubitori de pierdut nopțile prin cine știe ce misiune de apărare doar pentru a obține niște schițe sau moduri pentru arme.

Guild Wars 2, în schimb, e ce trebuie. Se apropie cel mai mult de ceea ce îmi doresc eu de la gen. Completezi misiunea și nu mai trebuie să te întorci înapoi să vorbești cu Gică-NPC. Doar pentru lucrul ăsta merită statuie. Povestea e cumva individuală în funcție de clasa/ rasa aleasă? Genial! Ai mod World vs World cu bătălii de proporții epice în care e imposibil să îți dai seama care din grupuri va câștiga? Bifat! Mi-ar lua mult timp să zic tot ce mi-a plăcut la Guild Wars 2. Aparent, nu simt că e în nota acestui articol. Voi preciza doar aspectele ce nu mi-au plăcut – după ce am atins lvl-ul maxim și am completat și dungeon-urile, efectiv nu m-am mai întors la el. Nu am mai avut ce să fac, iar colecționatul de cosmetice sau x-skin cu picățele și sclipici nu mă interesează, chiar dacă sufăr de sindromul I wanna be a special snowflake”.

Există viață după raiduri?

Îmi pun speranțele în Chronicles of Elyria, care se anunță a fi lansat în viitorul nu foarte îndepărtat. Până atunci – gamer înrăit, dependent și disperat, caut MMORPG care să nu sufere de vreun sindrom menționat în acest articol. Dau o bere pentru sugestii valide. Dau o ladă pentru un MMORPG în care activitățile să nu fie sinonime perfecte pentru „grind”.

6 COMENTARII

    • SWTOR l-am văzut la un coleg de cameră și nu m-a prins foarte mult sistemul de combat. The Divison am fost descurajat să-l încerc, chiar și în scurta perioadă în care a fost gratuit, din cauza recenziilor negative și a gameplay-urilor pe care le-am văzut de pe youtube.

  1. Daca ai jucat ceva cu 40 de oameni nu e masiv. Cred ca ai o obsesie pentru fantasy/high fantasy/medieval.
    Daca vrei masiv incearca Eve Online. Cand esti cu 500 de oameni si distrugi munca colectiva de luni intregi a altor 500(sau poate 20k, cat are cea mai mare adunare de players) de persoane poti spune ca ai jucat un MMORPG. Dar nu e fantasy asa ca probabil nu te va tine in priza mai mult de 1 ora.
    SI apoi ai ESO, pe care il joc cot la cot cu eve pentru ca elfi n’shit.
    Sunt Idranel Hacksong pe SSIG Discord si joc chestii din 2000(cand am renuntat la viata sociala).

    • Ce să zic… m-ai ghicit. Am o obsesie pentru fantasy/ high fantasy/ medieval, deci ceva ca EVE sigur nu m-ar prinde. Îmi pun speranțele în Chronicles of Elyria care promite multe pe partea asta medievală. Urăsc să fac grind și mai ales să simt că fac grind. Nu mă deranjează să depun efort, dar nu să fac aceeași chestie de 1000 de ori, bucățică cu bucățică – pentru asta există job-ul.

LASĂ UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here